Seminar practic cu Marosy Zoltán István, Doctor Inginer în Nanotehnologie și Magnetism, inventator, cercetător, cadru didactic , 20-21 Octombrie 2018, Iași

TE INVITĂM LA UN CURS UNIC în România, unde vei descoperi modul în care propriul tău corp funcționează, modul în care reușește să păstreze armonia în toate sistemele, sa-si amplifice energia.

CE ESTE ALCHIMIA?

Alchimia este o formă de cunoaștere metafizică, dar și o artă ocultă, specifică perioadei din antichitate și Evul Mediu, care avea două obiective principale:

• transmutația metalelor în argint și apoi aur;
• obținerea pietrei filozofale care să se manifeste ca un panaceu universal pentru vindecarea tuturor bolilor și lungirea vieții cât mai mult.

Originile alchmiei sunt neclare, dar după unii filozofi, se pare că mixul de cunoștințe dintre metalurgia egipteană și filozofia greacă a pus bazele ideii de transmutare. Filosofii greci descriau materia prin desemnarea proprietăților pe care le aveau substanțele ce o compun. Ei au definit aceste particularități ca fiind cele patru principii de manifestare a materiei: pământ, apă, foc şi aer. În teoriile lor exista de asemenea şi cel de-al cincilea element, pe care ei l-au denumit apeyron, ce mai târziu a derivat în ether, care le unește pe toate. Acest ether putea să creeze materie nouă prin schimbarea proprietăților substanțelor.

STUDII ȘTIINȚIFICE

În perioada Evului Mediu şi cea a Renaşterii, o serie de alchimiști au trezit visul fiecărui om – o viață lungă și prosperă.

Alchimiști precum Nicholas Flamel, Philalethes, Paracelsus, Isaac Olandezul, au lăsat să se înțeleagă că se poate trăi sute de ani cu piatra filozofală. Studii geniale a realizat și marele geniu al științei, Sir Isaac Newton, despre ale cărui preocupări în ceea ce priveşte alchimia nu se prea vorbeşte. Newton a realizat experimente alchimice timp de 12 ani.

Transmutaţiea biologică şi al sublimării energiei care rezultă în urma acestui proces misterios ce are loc la nivelul organismelor vii, a început să fie studiat experimental și riguros științific abia la începutul secolului al XVII-lea, odată cu studiile medicului şi chimistului flamand Jean-Baptiste van Helmont. A a fost urmat de Antoine Lavoisier, care a studiat natura materiei și datorită acestor studii s-a emis conceptul atomist al materiei.

Descoperiri fascinante în ce priveşte transmutaţia biologică au fost publicate în cartea chimistului suedez Jons Jakob Berzelius, care este considerat unul dintre fondatorii chimiei moderne. Studiile sale au reprezentat bazele chimiei din cunoașterea mistică a alchimiei.

Experimentele sale au fost refăcute de către Stephan Baumgartner, profesor la Universitatea din Bern. Cercetările sale au scos în evidență că apa reprezintă un element important în biochimia celulelor vii.

Importanţa apei pentru tot ceea ce înseamnă viul a fost remarcată şi în cadrul experimentelor şocante care au fost efectuate în anul 1904 de către Rene Quinton. El a studiat mai multe idei despre natura viului și legătura lui cu apa. Quinton a dezvoltat chiar și o întreagă teorie prin care a arătat că apa sărată și plină de elemente nutritive poate sta la baza apariţiei organismelor.

TRANSMUTAȚIA BIOLOGICĂ ESTE POSIBILĂ

Așa cum s-a remarcat, procesele de transmutare pornesc de la anumite substanțe primare cum ar fi oxigen și carbon, care se regăsesc în atmosferă, sau sodiu și siliciu, care se regăsesc în sol.

De exemplu procesele de transmutație care au loc în plante au nevoie de un aport electric, magnetic și de lumină semnificative. Sensibilitatea apei biologice mărește probabilitatea ca un stimul extern, aparent mic, să producă un proces amplu de fuziune nucleară ce poate să producă substanțe noi în celule. Aceste idei au fost mult timp ridiculizate de către oamenii de știință, până când noile descoperiri în fizica particulelor nucleare au scos la iveală curiozități speciale în ce privește transmutația.

Deşi alchimia se contestă de catre comunitatea ştiinţifică,  s-a dovedit adeseori că un anumit amestec de apă de mare, trecut printr-un filtru special construit din diverse metale alchimice, poate să susțină refacerea celulelor roșii din organismul uman.

BIOTRANSMUTARE PENTRU VINDECARE

În ceea ce privește capacitatea de regenerare a țesuturilor biologice, putem să punctăm aici o observație foarte importantă, care a fost făcută de către Alexis Carrel, chirurg și biolog francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 1912. În anul 1902 el a fost martor la însănătoşirea miraculoasă a unei femei care a băut apă de la Lourdes. El a considerat că acea apă reprezintă un panaceu alchimic miraculos.

Asemenea idei au fost confirmate prin demonstrații de către Viktor Schauberger în 1933. El a considerat că apa biologică, adică apa găsită în celulele vii, are o altă structură decât apa de la izvor. Oricât de incredibilă pare această idee, în urma unor studii realizate de către oamenii de știință, pe apa provenită din diferiți cactuși, s-a constatat că ea are o structură puțin diferită de cea nebiologică, ceea ce reprezintă un factor activ în procesul de transmutație biologică.

BIOTRANSMUTARE PENTRU EVOLUTIE SI ENERGIE

Studiile și cercetările în acest domeniu ale lui George Ohsawa, renumit nutriționist japonez, adept al idealurilor de sănătate perfectă prin folosirea principiilor yin şi yang în alimentație, sunt esențiale. Ohsawa a locuit o perioadă în Franța și a luat contact cu studiile despre transmutația biologică.

În urma exploziilor bombelor atomice lansate de americani la Hiroshima și Nagasaki, George Ohsawa a conceput o dietă pentru cei care au fost afectați de radiații, care a avut un succes răsunător. Ohsawa considera că efectele radiațiilor asupra organismului uman sunt de tip yin, astfel încât dieta pe care el a prescris-o era aproape în întregime de tip yang. Prin unirea celor două extreme se producea o reechilibrare energetică în ființa umană.

Folosind studiile lui George Ohsawa, o echipă de cercetătorii din SUA și Italia publică un articol foarte bine structurat, în care demonstrează matematic și apoi prin exemple experimentale că transmutația biologică la celulele vii este o sursă semnificativă de energie care poate să susțină evoluția ființei umane.